Am întrebat trei scriitoare, Adina Rosetti, Ioana Pârvulescu și Ana Barton, care sunt scriitoarele lor preferate și ce carte ne recomandă să citim de la fiecare în parte.
Am făcut această scurtă anchetă pentru a arăta că autoarele se citesc între ele și se apreciază cu căldură, ceea ce este foarte important de știut, dar și pentru mine, pentru că am fost obișnuită în liceu cu autori precum Mircea Cărtărescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu etc. și singura scriitoare de care auzisem pe atunci fusese Hortensia Papadat-Bengescu. Până de curând, pe la începutul anului acesta, nu cunoșteam decât câteva dintre autoarele de la noi. Dar ele sunt multe, mult mai multe. Deseori, discutând cu prietenele mele, le aud că citesc cărți scrise în mare parte de bărbați și că nu prea cunosc autoare (românce, în mod deosebit).
Eu mi-am propus pentru anul viitor să cunosc cât mai multe dintre frumoasele noastre scriitoare, să le citesc și să le recomand mai departe. Dar, momentan, vă invit să citiți care sunt scriitoarele preferate (străine și românce) ale scriitoarelor de la noi.
1. Sei Shonagôn, poetă japoneză din secolul 10, Însemnări de căpătâi, (jurnal), pentru curaj, pentru observaţiile poetice şi pentru alegerea celor două lucruri pe care spune că le face foarte bine: cititul şi iubitul.
2. Wisława Szymborska, poetă poloneză laureată a premiului Nobel în 1996, pentru filozofia ei proaspătă care deschide în pereţii lumii uşi noi, cu drumuri simultan valabile, precum şi pentru poemul Portret de femeie. Dacă ar fi să aleg un volum tradus în română, aş propune Sub o singură stea, în româneşte de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu.
3. Monica Lovinescu, Jurnal esenţial, ediţie de Cristina Cioabă, pentru că, deşi ar fi putut ajunge o mare scriitoare, Monica Lovinescu a preferat să-şi scrie într-un mod exemplar doar viaţa, iar jurnalul este tocmai această carte a vieţii scrise atât de convingător de ea însăşi.
1. Ruxandra Cesereanu scrie o poezie în… poezie. Cuvintele ei sunt ingrediente cu arome distincte care creează compoziţii haute parfumerie. A, uneori mă-ntreb dacă Ruxandra nu este cumva o vrăjitoare rococo. California (pe Someş).
2. Anna Gavalda este seducătoarea în imagini simple, populate cu personaje complexe. Un fel de Velázquez francez, cu cerneală pe degete. Împreună.
3. Elif Shafak are căldură şi tăiş în scriitură. Îţi dăruieşte, dar şi ia din tine simultan. Uneori, certitudinile, alteori, fricile. O asemăn cu un celebru bijutier turc de origine armeană, un maestru giuvaierger contemporan, de fapt: Sevan Bıçakçı. Cele 40 de legi ale iubirii.
1. Dragă Zeruya Shalev, ți-am iubit eroinele până la identificare, le-am ținut în brațe când au plâns și le-am șters lacrimile și le-am scuturat atunci când se afundau în autodistrugere și am zâmbit alături de ele atunci când au reușit să găsească drumul în complicatul labirint al infernului personal pe care îl trăim cu toții. Yaraah, Naama și Ella, trei fațete ale aceleiași femei cu nimic diferită de noi, toate femeile din lume care ne luptăm cu demonii noștri, care iubim, suferim, dăm naștere, trecem prin despărțiri dureroase, ne rupem în bucăți și ne lipim la loc, dar niciodată la fel cum am fost. Dragă Zeruya Shalev, îți admir enorm precizia cu care intri în cele mai ascunse cotloane ale sufletului feminin, poezia cu care o faci, delicatețea și forța, frazele lungi, lirice, scormonitoare. Dacă ar fi să aleg una dintre cărțile tale, aș alege Thera, o carte care mi-a fost ca un fel de biblie într-o perioadă zbuciumată a vieții mele, și pe care am și un autograf foarte frumos de la tine!
2. Dragă Simona Popescu, mi-ar fi plăcut să fii profesoara mea, dacă n-aș fi făcut prostia să dau la facultatea aia economică (mi-a înghițit 4 ani din viață, ani în care aș fi putut să studiez literatura, așa cum visasem întotdeauna, aș fi mers la cenacluri, aș fi scris poezii, probabil proaste, aș fi aflat o grămadă de lucruri despre cărți-scriitori-scris-povești, aș fi ascultat pledoaria ta pentru poezie și m-aș fi jucat de-a cubul Rubik cu elevii tăi). Un prieten foarte drag mi-a împrumutat, acum mulți ani, Exuvii și m-am lipit de ea cum te lipești de o amintire pe care o regăsești undeva în străfundurile ființei tale, undeva foarte adânc, sub toate celelalte straturi de amintiri pe care le păstrezi. Ca matrioska cea mai mică, înghiocată de alte zeci de matrioști, din ce în ce mai mari. Toate spaimele, bucuriile, cruzimile și nebuniile copilăriei mele de fetiță erau acolo, în poveștile întortocheate ale simonelor.
3. Dragă Sylvia Plath, te-am descoperit foarte târziu, inexplicabil de târziu. Am început cu Clopotul de sticlă, apoi au urmat poeziile, puțin câte puțin. Mi-e foarte greu să te citesc, pentru că de fiecare dată plâng. Mi te imaginez mereu în ziua aceea friguroasă de iarnă, cumplita iarnă londoneză a lui ’63, singură cu cei doi copii, înfruntând singurătatea și disperarea. Încerc să-mi imaginez mai mult, dar nu pot, mi se frânge inima și nici nu știu să vorbesc despre poezie (a se vedea răspunsul numărul 2). Dar înțeleg foarte bine ce înseamnă I am terrified by this dark thing that sleeps in me.
sursa foto header: magic4walls.com
